Schitu Duca merită mai mult

În ultimele săptămâni am luat la pas fiecare dintre cele opt sate ale comunei noastre: Slobozia, Pocreaca, Poiana, Poieni, Blaga, Dumitreștii Gălății, Satu Nou și reședința Schitu Duca. Trecând prin fața gospodăriilor oamenilor, ascultându-le oful la poartă și privindu-i în ochi, ne-am înclinat în fața istoricului important, profund și incredibil de bogat al acestor locuri binecuvântate.

Nu locuim pe un pământ oarecare. Fiecare deal, fiecare codru și fiecare așezare de aici poartă amprenta secolelor de istorie și demnitate românească — de la vechile comunități de răzeși care au apărat hotarele Moldovei, până la faimoasele păduri ale Schitului care au oferit adăpost și resurse Iașului de altădată. Reședința comunei, Schitu Duca, amintește de vechile lăcașuri de cult, de sihăstriile care căutau liniștea în inima codrilor și de marile familii boierești și domnești, precum cea a domnitorului Gheorghe Duca — un nod strategic unde hărnicia oamenilor s-a împletit mereu cu mândria de a aparține unei comunități puternice.

Mergând prin aceste sate istorice, am văzut că cea mai mare avuție a noastră a rămas neschimbată: oamenii. O hărnicie de fier în brațele celor care muncesc pământul și o bunătate caldă, curată, în inimile bătrânilor care încă mai păstrează vie memoria acestor locuri. Dar acest trecut glorios contrastează dureros cu realitatea administrativă din anul 2026: sate izolate, familii fără apă curentă, bătrâni lipsiți de asistență medicală de urgență.

Trecutul ne obligă, iar hărnicia oamenilor din Schitu Duca merită respect. Suntem o comunitate de oameni destoinici, puternică și unită, formată din oameni activi — și avem datoria morală de a ridica administrația comunei la nivelul istoriei și demnității oamenilor săi. Schitu Duca merită mai mult!